miercuri, 4 martie 2009

ne vom intalni ...

sunt slab.
intotdeauna am fost. daca n-am fost impins de la spate n-am facut niciodata nimic.
de cele mai multe ori mi-a(le-a) reusit, dar au fost si multe altele...

sunt insa un expert desavarsit in a face lumea sa sufere.

am investit ultimii ani in a construi castele de hartie cuiva care fugea de orice constructie. mi-am inchipuit ca daca eu obtin ceea ce mi-am dorit cel mai mult, o sa fericesc pe toata lumea. am uitat insa sa iubesc cu adevarat, sa mangai clipa, sa strecor fericirea in picaturi de soapta si sa mi-o tin alaturi cand se infrigura.

asa am ajuns singur si nu numai atat sunt in fata unei table albe pe care trebuie sa reincep sa scriu lectia vietii.
mi-ar fi probabil firesc si facil sa sterg ultima tabla si sa rescriu (incercand poate mai citet) lectia pe care am scris-o pana mai ieri. dar e tarziu si profesoara a obosit sa-mi mai tot deie indicii despre cum si ce ar fi trebuit sa invat.
acum m-a lasat singur si probabil repetent...

am picat examenul vietii...
e tardiv sa-i spun ca am inteles, acum, care era subiectul vietii. cine te mai crede ca totusi ai invatat si ca poti scrie macar o prima parte.

acum ora s-a schimbat. e o alta lectie si nu mai am o profesoara care sa traga de mine inainte. sunt singur cu orarul in mana liber sa ma hotarasc ce vreau sa studiez.

probabil ar trebui sa studiez viata cu capitolele ei de gratie varsta adulta, casnicia...
dar la examenul asta tocmai am picat nu cred ca mai vreau sa incerc fara profesoara care...

as vrea sa pot sa-i scriu, acum, ca stiu cu trebuie privita o floare ca stiu cum se intreaba: ce mai faci? ce-ai mai facut azi? as vrea sa pot sa-i arat ca eu am cu mine in bagajul meu de cunostinte: lectia tandrete, romantism, gentilete...

dar am ramas cu rotile dintate si cu... aripile ne ridicate.
nu cred ca mai am puterea sa ma ridic din nou in fata altei profesoare

asa ca imi vor ramane diminetile cand ne vom intalni printre crestele muntilor... voi pasind peste lespezi iar eu tanjind la voi din roua florilor din sclipirile razelor...
ne vom raintalni pe crestele muntilor caci stim ca numai acolo putem fi impreuna... eu invatand un nou cuvant al lectiei iar voi pasind inainte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu