Intrare pentru 24 februarie 2011/Entry for February 24th, 2011

zi de duminica,
destul de uricioasa, insa cu incarcatura emotionala, plec in delegatie pentru 3 saptamani.
asa ca mai trece un minut , mai pun un tricou, mai trece unul mai pun o batista, asa ca pentru ultima suta.
In fine, se face ora patru si deja trebuie sa imi iau ceva haine pe mine, sa ma barbieresc si sa navalesc in strada, cu monstru de 20 de kilograme.
Sunt luat pe sus de masina dedicata, ca asa e la noi la cooperativa, si ne indreptam spre aeroport.
Prima surpriza, o luam prin Sacele, ca pe deneunu e aglomerat, n-as fi pus pariu, insa e duminica si e destul de probabil.
Traseul e liber si linistit, aaaa, si plin de curbe, iar soferul nostru cand prea incet cand destul de repezit. Adica n-a auzit de butonul de recirculare aer (desi masina are clima "bizonica"), insa stie sa depaseasca pe linie continua ca nimeni altul.
Asa se face ca ajungem la Ploiesti pe la sapte si la Otopeni pe la sapte si jumatate. Suficient timp sa ma aud cu Bubu la telefon si sa ne facem inregistrarea, pentru ca apoi sa admiram o jumatate de ora terminalul.
La urcare ma revad cu niste fosti colegi de munca si se pare ca vom imparti aceeari rata.
Se da startul si ne primeste aeronava.
Urmeaza o ora si ceva de zbor lin (n-am noroc nici de data asta de gol de aer, ba chiar lipseste si renumita curba de la decolare).
Aeroportul de sosire ne primeste incapator ca doar are vreo 70 de porti (la noi Henry Coanda vreo 5 sau 10 max). Ne luam bagajele si ne luptam cu automatul de bilete. Castigator prin abandon automatul cardul MasterCard (MC) un nesimtit nu se vrea convins.
Luam in sfarsit BurgFlughafenZug pe scurt City Airport Train (CAT) asemanator cu cel de la Heathrow.
La capat de linie coboram, e deja mijlocul orasului. schimbam peronul si luam U3 (U-bahn Drei) care ne duce trei statii si ne lasa la noi in cartier, apropo acum automatul de bilete s-a lasat prostit si m-a lasat sa platesc cu MC.
Mergem inainte, la drepata, apoi, iar inainte, apoi la dreapta, la stanga si dupa doua-trei minute suntem la hotel.
ne cazam, rontaim ultimul sandvis, de acasa, si somn.
La camera 319 e prea cald, asa ca ma trezesc si deschid aerisirea de la geamul velux, nu mai e liniste dar e mai respirabil.

Urmeaza prima si de munca, cu trezit de dimineata, mancat bine baut suc proaspat de portocale (adica e pus proaspat in dozator) si uite asa.
Descoperit ca Locul de dat cu sapa e la 5-10 minute de hotel la o statie de metrou, ca are cantina si ca se mananca cu cca 3-6 euro trei blide la alegere dintre: supa, felul doi, salata si desert.
placam acasa.
Hotelul e primitor, are sala de fitnes si sauna mocca, ma rog adica gratis pentru clienti.
De atunci, am mai descoperit o crasma unde marti avem sedinta pe banii firmei, am revazut piata centrala cu domul lui Stefan, am vazut Biblioteca nationala, Patinoarul din fata Rathaus, unde intrarea e patru euro si patinele de inchiriat sase euro, asta daca nu esti mai mic si incapi in marimea sase, ca atunci ti le dau gratis, am gasit parcarea subterana care a implinit 50 de ani, parcul Sigmund Freud, parcul central cu roata, chioscul de langa hotel condus de un turc betiv si homosexual.
Marti in acelasi hotel stau o gramada mare din fostii colegi de la vararie asa ca nu scap fara sa beau o bere cu ei. Salutari Stefan si Jozef din Slovakia, salutari Cami, Mircea, Radu.

Deci ce pot sa zic e fain, fain la Viena.
va pup.